SCHINEL (Cnicus benedictus L.) - plantă

Originea plantei

Planta cunoscută sub diverse denumiri – schinel, iarbă amară, șofran sălbatic, scai binecuvântat. Ultima denumire este legată de o legendă despre Carol cel Mare. În timpul luptelor, armata sa era amenințată de ciumă. Conducătorul militar voia să renunțe la bătălie și să se retragă, când, potrivit legendei, i s-a arătat un înger care i-a sfătuit să tragă o săgeată. Acolo unde va cădea aceasta, va găsi o plantă care îi va proteja pe soldații săi. Și tocmai acolo ar fi crescut schinelul – o plantă care, de atunci, poartă renumele de „binecuvântată”.

Schinelul (Cnicus benedictus L.) este o plantă anuală din familia Asteraceae. La prima vedere, atrage atenția prin aspectul său oarecum sălbatic. Are o tulpină solidă, ramificată, care ajunge la o înălțime de 60 de centimetri, frunze adânc decupate, cu margini zimțate și spini fini, precum și flori galbene izbitoare, care amintesc de mici ciulini. Întreaga plantă dă impresia de robustețe și oarecare asprime, ceea ce corespunde bine gustului său pronunțat amar.

Habitatul natural al schinelului este zona mediteraneană. Se dezvoltă mai ales în locuri însorite, mai uscate, cu sol permeabil. O puteți găsi pe versanți pietroși, în pajiști sau la marginea câmpurilor. Treptat, s-a răspândit și în alte părți ale Europei, iar în prezent este cultivată și ca plantă medicinală în plantații mai mici, precum și în grădini de plante aromatice.

Se recoltează în special frunzele sale, în perioada de creștere maximă, când conțin cele mai multe substanțe valoroase. După recoltare, este necesar să fie uscată cu grijă la temperaturi scăzute, de obicei în jur de 30 °C, pentru a-și păstra gustul amar caracteristic și componentele biologic active. Tocmai acestea sunt motivul pentru care schinelul este prezent de secole în medicina naturistă tradițională și a făcut parte din numeroase amestecuri vechi de plante care favorizează digestia.

Frunzele de schinel conțin, de exemplu:

• lactone sesquiterpenice,
• flavonoide,
• tanini,
• uleiuri esențiale,
• substanțe mucilaginoase,
• substanțe minerale și oligoelemente.

Decoctul din schinel poate fi consumat cu moderație timp de 6-8 săptămâni, după care vă recomandăm să faceți o pauză. Nu este însă recomandat femeilor însărcinate și persoanelor care iau medicamente pentru reducerea acidității gastrice.