CIUMĂREA (Galega officinalis) - plantă

Infuzia și gustul plantei

Gustul dulce de pământ este însoțit de un miros lemnos al infuziei.

Originea ceaiului

Ar putea să se exclame: în sfârșit! În sfârșit o plantă pe care femeile care alăptează o pot încerca. Fiecare mamă care alăptează ar trebui să aibă la ea un săculeț cu ciumarea uscată. Nu degeaba numele său latin Galega officinalis este derivat din cuvântul lapte. O plantă perenă care crește până la un metru în înălțime și are flori în formă de clopoțel în culori diferite. Își alege un pământ bogat în nutrienți, astfel încât este ușor de găsit pe pajiști sau pe malul râurilor. Formează adesea colonii de plante întrețesute. Provine din Orientul Mijlociu, dar pentru utilitatea sa economică a fost extinsă treptat în întreaga Europă, pe continentul american și în alte regiuni din Asia.

A fost o hrană preferată pentru bovine. Ciumarea a crescut vizibil producția de lapte, motiv pentru care a fost utilizată în amestecuri de furaje, mai ales la fermele în care s-au produs brânzeturi. De-a lungul timpului, această practică a dispărut, deoarece frunzele proaspete au schimbat gustul laptelui și dacă erau utilizate timp îndelungat erau dăunătoare pentru animale. Cu toate acestea, ciumarea uscată nu are aceste calități negative, așa că este încă populară în medicina naturistă. Cea mai cunoscută formă de utilizare este prepararea infuziei. Este gustoasă și atunci când se utilizează planta singură, dar veți găsi și combinații recomandate cu scorțișoară, ghimbir sau semințe de fenicul. Consumul în doze obișnuite este sigur, numai persoanele cu diabet zaharat și tulburări hematopoietice trebuie să se consulte în prealabil cu medicul curant.