FENICUL - plantă

Infuzia și gustul plantei

Feniculul are un gust plăcut dulce, ușor piperat. Infuzia este aproape incoloră, cu o aromă de plante. Are un gust delicios, fără niciun fel de notă astringentă sau amară.

Originea plantei

Feniculul se numără printre plantele pe care oamenii le folosesc de mii de ani – nu doar ca și condiment, dar și ca plantă medicinală. Din punct de vedere botanic, este vorba de feniculul comun (Foeniculum vulgare), o plantă aromatică din familia Apiaceae. Crește până la doi metri și, la prima vedere, seamănă cu mărarul. Are frunze fin divizate, filiforme și o tulpină goală la interior. La vârful acesteia apar vara inflorescențe tipice galbene, de tip umbelă. După înflorire, din acestea se formează fructe mici și alungite. Este vorba de achenele de culoare verde deschisă până la maronie, pe care le cunoaștem sub numele de semințe de fenicul. Tocmai acestea sunt partea cea mai des utilizată a plantei.

Aria de origine a feniculului este regiunea mediteraneană și Asia Mică, de unde s-a răspândit treptat în întreaga Europă și în alte părți ale lumii. Se dezvoltă bine mai ales în locuri însorite, cu sol fertil și ușor umed. În prezent, este cultivat atât pe câmpuri, cât și în grădini, iar în multe regiuni crește și în sălbăticie. În Cehia, feniculul a fost mult timp o prezență obișnuită în grădinile rurale.

Planta se remarcă prin parfumul său aromatic intens și gustul dulce-picant, care seamănă cu anason. Aceste proprietăți se datorează în primul rând conținutului ridicat de uleiuri esențiale. Prin urmare, feniculul este utilizat nu numai în gastronomie și fitoterapie, ci și în farmacie și cosmetică.

Fructele de fenicul conțin o serie întreagă de substanțe biologic active, de exemplu:

• uleiuri esențiale (în special anetol, fenchon și estragol),
• flavonoide,
• acizi fenolici,
• acizi grași,
• vitamine (de exemplu, vitamina C),
• substanțe minerale (potasiu, calciu, magneziu).