LAPACHO MATTO GROSSO - pulbere

Culoarea și gustul infuziei

Decoctul din scoarță măcinată are o nuanță maro. Mirosul vă va surprinde cu o combinație de lemn de stejar și vanilie.

Originea ceaiului lapacho

Lapacho provine din arborele cu același nume cu numele latin Tabebuia impetiginosa. Mai este numit Arborele Zeilor sau arborele trompetă datorită formei florilor sale. Numele Pau d´Arco a fost adus de coloniștii din Portugalia. Înseamnă arc, deoarece printre altele, din lemnul dur și rezistent al acestui copac se fabricau aceste arme. Tabebuia impetiginosa crește în principal în partea centrală a Americii de Sud și se estimează că vârsta unor copaci este de până la 700 de ani.

Puterea magică a scoarței roșiatice interioare a fost descoperită probabil de vindecători renumiți din vremuri străvechi, denumiți kallawaya. Reprezentanții lor s-au numărat printre vindecătorii respectați ai familiei regale din Imperiul Incaș. Incașii au fost fascinați de puterea vindecătoare a plantei lapacho și au răspândit în curând cunoștințele despre efectele sale în alte părți ale Americii de Sud și zona Caraibe.

Acum aproximativ un sfert de secol, reprezentanții comunității științifice au început să cerceteze secretele lui Lapacho. Multe studii au confirmat conținutul ridicat de substanțe benefice organismului, în frunte cu lapachol, saponine și flavonoide. Au aflat ceea ce șamanii știau de multă vreme. Lapacho are puterea de a controla, de exemplu, diverse bacterii și viruși, ameliorează durerea și ajută la gestionarea mai bună a simptomelor neplăcute ale alergiilor.

Deci nu este de mirare că oamenii de pe continentul sud-american apreciază imens Lapacho. În Paraguay, de exemplu, este considerat un copac național. Chiar și culegerea în sine a scoarței se face cu mare atenție, astfel încât planta să nu fie deteriorată. Lapacho adunat se depozitează apoi într-o încăpere întunecată, unde se usucă cu un curent de aer uscat și ulterior poate fi măcinat într-o pulbere fine. Apoi se poate prepara ușor o infuzie pentru uz extern.