Piña Colada - ceai de fructe

Infuzia și gustul ceaiului

Ceaiul de fructe Ananas flambat oferă o infuzie de culoare galben-portocalie. După miros, s-ar putea să nu-i ghiciți gustul proaspăt, dar prima înghițitură va demonstra contrariul. După ce îl veți mirosi vă veți regăsi într-un paradis al cocosului, după ce îl veți gusta, ceaiul vă va purta pe plajă cu o băutură din suc de ananas proaspăt stors. Acest ceai este foarte proaspăt și în același timp minunat nu numai în varianta cu gheață, dar și ca o băutură fierbinte.

Originea ceaiului

Să începem cu ananasul. Știați că odată ce fructul său (apropo cu o dezvoltare foarte interesantă) se maturizează, întreaga plantă moare? Producția globală de ananas este de aproximativ 15 milioane de tone pe an? Și că fructele conțin bromelaină care ajută digestia? Ananasul este pur și simplu un fruct cu multe surprize.

Ananasul (Ananas comosus) este clasificat de botanici în familia Bromeliaceaelor. Este originar din America de Sud, dar astăzi este cultivat peste tot în zonele tropicale și subtropicale, atât în ​​aer liber, cât și în sere. Cel mai mare volum de ananas recoltat la nivel mondial provine din Thailanda, Filipine, China, Indonezia, dar și Hawaii sau Costa Rica și Mexic.

Planta în sine nu este de obicei mai înaltă de 120 de centimetri, este caracterizată printr-o rozetă cu ​​frunze lungi și rigide. În centrul său, apare o tulpină, care se termină cu flori specifice ascunse în frunze tari. De obicei, nu sunt polenizate, cu toate acestea, după înflorire, se transformă în fructul cunoscut sub numele de ananas. Fructul cântărește până la 3 kilograme, se maturizează în aproximativ 3 luni și nu conține semințe la majoritatea soiurilor.

Ananasul conține vitamina C, vitaminele din complexul B, minerale, aminoacizi importanți și bromelaină, o enzimă proteolitică implicată în descompunerea proteinelor. Fructele sunt utilizate atât în ​​industria alimentară (pentru consumul direct, producția de băuturi, gemuri etc.), cât și în farmacologie și medicină.

A doua componentă importantă a acestui ceai este cocosul, adică nuca de cocos, fructul arborelui de cocos (Cocos nucifera). Potrivit experților, probabil că provine din Asia de Sud-Est și, în timp, s-a răspândit în majoritatea statelor tropicale. Cei mai mari cultivatori sunt Indonezia, Filipine, India, Brazilia și Sri Lanka. Producția mondială anuală de nucă de cocos este de aproximativ 60 de milioane de tone.

Arborele de cocos este un palmier, cu o înălțime de 30 de metri cu frunze alungite, care cresc din vârful său. În fiecare an, poate să producă până la 120 de fructe - cu un diametru de 30 de centimetri. Ceea ce numim nucă de cocos este de fapt sămânța din care a fost îndepărtată coaja fibroasă. Sub coaja tare se află o pulpă și o emulsie, adică lapte de cocos. Este remarcabil faptul că nuca de cocos își păstrează germinația timp de câteva luni până la ani, astfel încât se poate răspândi în diferite țări.

În ceea ce privește substanțele valoroase pe care le conține nuca de cocos, merită cu siguranță să menționăm calciu, proteine, potasiu, vitamina C și vitamina B.