Portocale și fructul pasiunii cu vitamina C - ceai de fructe

INFUZIA ȘI GUSTUL CEAIULUI

Gustul amestecului de ceai - Portocale și fructul pasiunii cu vitamina C poate fi descris ca fiind intens, plin și surprinzător de echilibrat în același timp. Veți descoperi gustul acrișor răcoritor al hibiscusului, care amintește de afine sau coacăze suculente, dulceața subtilă a bucăților de măr și de mango și dulceața amăruie citrică a portocalelor roșii. Compoziția este încununată de fructul pasiunii cu note tropicale.

Pregătiți acest ceai în varianta fierbinte, dar încercați și sub formă de ice tea.

ORIGINEA CEAIULUI

Când lumea spune ceai, mulți se gândesc la frunzele tradiționale de ceai. Însă amestecurile de fructe oferă o experiență complet diferită, plină de note suculente, arome florale și răcorire plăcută. Nu sunteți convinși? Atunci cu siguranță nu ați gustat ceaiul Portocale cu fructul pasiunii și vitamina C. Ingredientele sale se combină într-un ansamblu armonios, însă trei dintre ele sunt atât de interesante încât merită să le acordăm o atenție specială. Portocalele roșii sunt fructele arborelui de citrice, mai exact Citrus sinensis var. sanguinea. Acest copac crește până la nouă metri în înălțime, are frunze verzi închise, lucioase și flori albe parfumate. Fructul are o coajă portocalie până la roșiatică și pulpă roșie închisă. Culoarea sa se datorează prezenței antocianinelor, pigmenți naturali foarte rari în citrice. Portocalul roșu are nevoie de nopți răcoroase pentru a dobândi culoarea caracteristică. Prin urmare, se dezvoltă cel mai bine în zone precum Sicilia sau sudul Spaniei.

Coaja portocalelor roșii conține:

• flavonoide (de exemplu, hesperidină, naringină),
• uleiuri esențiale (în special limonen),
• vitamina C,
• acid citric.

Și mai adânc în regiunile tropicale ne duce fructul pasiunii – fructul suculent al plantei cu denumirea latină Passiflora edulis. I se mai spune și maracuja. Este o liană cu creștere rapidă, cu frunze adânc lobate și flori spectaculoase alb-violet, care prin complexitatea lor amintesc de coroane decorative. Fructul pasiunii are formă rotundă, cu coajă violet sau galbenă, iar în interior are o pulpă gelatinoasă plină de semințe mici, negre. Provine din America de Sud, dar în prezent se cultivă în întreaga lume, în zonele tropicale și subtropicale, din Brazilia și Kenya până în Indonezia.

Fructul pasiunii este bogat în:

• vitaminele A și C,
• flavonoide (de exemplu, luteolină, apigenină),
• alcaloizi (de exemplu, derivați de harman),
• zaharuri naturale.

În al treilea rând, avem hibiscus (Hibiscus sabdariffa). Florile sale, sau mai exact caliciile groase , sunt folosite în amestecurile de ceaiuri. Hibiscus este o plantă anuală, cu o înălțime de până la doi metri și jumătate, cu frunze de culoare verde deschisă și flori alb-roz cu centrul închis la culoare. Originar din Africa de Vest, se cultivă mai ales în Sudan, Egipt, Thailanda și Mexic, unde este folosit pentru a prepara o băutură răcoritoare cunoscută sub numele de karkade.

Hibiscusul este popular datorită:

• acizilor organici (acid citric, acid malic),
• antociani,
• polifenoli,
• vitamina C.