Rooibos Superior Long Cut BIO

Infuzia și gustul ceaiului

Ceaiul Rooibos Superior Long Cut BIO este extrem de delicat, ușor chiar catifelat. Are un gust dulce, desigur, ca toate ceaiurile rooibos, iar la o degustare atentă veți observa urme de alune. Nu degeaba rooibos este numit și „tufiș de miere”, deoarece mierea este bine recunoscută în gustul lui. Infuzia are o culoare mahon închisă.

Din rooibos veți pregăti o băutură fierbinte minunată, care poate fi aromataizată cu lapte sau zahăr și lămâie. Dar ceaiul rooibos are un gust minunat și cu cuburi de gheață și fructe proaspete.

Originea ceaiului

Arborele de ceai Rooibos (Aspalathus linearis) crește doar în Africa de Sud, în special în sud-vestul regiunii Cape. Din punct de vedere botanic, acest arbust este clasificat în familia leguminoaselor, floarea sa este într-adevăr asemănătoare cu fasolea sau mazărea. Plantele ating o înălțime de aproximativ doi metri și au frunze asemănătoare acelor. Cresc pe solurile uscate și nisipoase și pentru a prospera au nevoie de incendii periodice, după care se regenerează. Și semințele supraviețuiesc incendiilor. Acești arbori sunt foarte sensibili la puritatea mediului înconjurător, de aceea din cauza cerințelor specifice de sol și a condițiilor de lumină, sunt endemice sud-africane - în altă parte a lumii pot fi cultivate doar cu o dificultate extremă.

Se recoltează doar arbuștii mai vechi de doi ani prin tăierea crenguțelor întregi de aproximativ jumătate de metru lungime. Trebuie tocate mărunt, adunate în grămezi și lăsate la fermentat. Procesul natural de fermentație face ca materialul inițial verde să dobândească o culoare frumoasă de mahon și în gust iese în evidență dulceața chiar mierea. Odată ce rooibos atinge parametrii senzoriali necesari, lucrătorii îl întind pe patouri de beton și îl lasă să se usuce la soare.

Rooibos este cunoscut de mai bine de 300 de ani. În munții Cederberg, unde crește, consumul lui este documentat de boșmanii indigeni, care îl foloseau pentru diverse probleme de sănătate. Botanistul Carl Humberg s-a ocupat de „redescoperirea” sa la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Dar abia la începutul secolului al XX-lea africanii au început să-l exporte. Astăzi, este o variantă binevenită a ceaiurilor de plante, iar consumul său la nivel mondial este în continuă creștere.

Ca să fie complet să menționăm că ceaiul rooibos este bogat în antioxidanți, flavonoide și aspalatină, o substanță cu potențial de îmbunătățire a sindromului metabolic.