Sulfină galbenă (partea aeriană) - plantă

Infuzia și gustul plantei

Infuzia din sulfină are culoare galbenă deschisă, mirosul amintește de o pajiște de vară. Gustul este de plante, intens.

Originea ceaiului

În ierbarele vechi, veți găsi planta sulfina galbenă (Melilotus officinalis) sub numele de sulfină, sulcină, iarba de piatră, trifoi mare, molotru. Toate corespund fie aspectului fie utilizării sale. Are flori galbene, este iubită de albine și se găsește adesea pe pășuni. Trebuie să menționăm că animalelor de la ferme nu prea le place.

Planta bienală atinge aproximativ un metru și jumătate, are frunze trifoliate și, după cum am menționat, flori galbene. Deoarece aparține familiei leguminoaselor, florile seamănă cu acacia sau Chamaecytisus. Odată polenizate, produc păstăi gri-maronii care conțin câteva semințe. Sulfina galbenă crește și în regiunea noastră, o putem găsi și în Asia, în Africa de Sud și America. De obicei crește în locuri uscate, în zonele joase. Florile sale atrag albinele, garantându-le multă hrană, motiv pentru care apicultorii o cultivă ca plantă producătoare de nectar și polen. Înflorește din iunie până în septembrie.

Cumarina și melitolina sunt principalele substanțe care definesc proprietățile sulfinei galbene. Interesant este că substanța cumarina respinge insectele, precum și unele rozătoare. Dar cu siguranță mirosul său dulce este atractiv (nu degeaba este folosit ca și ingredient pentru parfumuri). În același timp, interesantă este implicarea sa în reacții chimice, în timpul cărora se reduce coagularea sângelui.

De ce este sulfina atât de populară în medicina naturistă? Consumul de decocturi din partea aeriană a plantei are un efect benefic asupra funcționării normale a ficatului, a sistemului vascular și a țesuturilor. Din această plantă se poate prepara și vin, unguente, cataplasme sau tinctură. Însă trebuie să aveți grijă - planta trebuie evitată de persoanele cu tulburări de coagulare a sângelui.