FLORI DE SOC NEGRU (Sambucus nigra) - plantă

INFUZIA ȘI GUSTUL PLANTEI

Infuzia de culoarea mierii este plină de aromă florală dulce, un gust proaspăt și un retrogust ușor amar.

ORIGINEA PLANTEI

Dacă mitologia din jurul acestei plante este cel puțin pe jumătate adevărată, atunci socul negrul este cu adevărat minunat. Se spune că poți vedea iadul prin focul din lemnul de soc. Atunci când plantați un arbust de soc în fața casei, veți alunga pur și simplu toate relele, vrăjitoarele și diavolii. Numai atunci când îl tăiați, trebuie să fiți atenți și să cântați o melodie specială, altfel ghinionul se va lipi de călcâie. Și cu siguranță veți face bine dacă veți oferi o crenguță unui cuplu de tineri căsătoriți. Le veți oferi o doză bună de noroc.

Socul negru este un arbust cu o înălțime de până la șapte metri sau un copac mai mic. Poate fi întâlnit în întreaga emisferă nordică, unde caută un sol umed, bogat în nutrienți. Scoarța superioară tânără și frunzele zdrobite au un miros neplăcut. În schimb parfumul florilor înflorite vă va încânta pur și simplu. Socul înflorește din mai până în iulie, iar la sfârșitul lunii august îl puteți vedea, dens împodobit cu bobițe negre.

Toate părțile plantei conțin alcaloidul sambucină și sambucinigrină glicozidă. Aceste substanțe pot provoca probleme de sănătate atunci când sunt consumate fără a fi preparate termic. Din fericire, efectele lor sunt neutralizate prin fierbere sau uscare. Prin urmare, din socul negru se produc siropuri, gemuri sau băuturi alcoolice.

În medicina naturistă, întreaga plantă a fost întotdeauna folosită, dar rolul principal l-au avut florile uscate. Din acestea se prepară infuzii gustoase și parfumate, care combat răcelile și alte afecțiuni. Puteți savura decoctul în doze rezonabile timp de două luni, după care vă recomandăm să faceți o pauză.