Frunze de mirt lămâios – plantă

Infuzia și gustul plantei

După ce se toarnă apă fierbinte peste frunzele de mirt de lămâie, se eliberează un parfum citric pronunțat, cu o nuanță ușor dulce. Infuzia are o culoare aurie deschisă și un gust foarte proaspăt, dominat de note de lămâie și lime. Spre deosebire de fructele citrice, însă, nu prezintă o aciditate pronunțată, astfel încât are un gust extrem de delicat și armonios. În postgust se simte o ușoară notă de plante și o dulceață plăcută. Infuzia este excelentă când este servită fierbinte, dar va răcori la fel de bine și sub formă de ceai cu gheață pregătit acasă.

Originea plantei

Mirtul citric (Backhousia citriodora) provine din pădurile tropicale subtropicale din Queensland, Australia, unde crește într-o zonă care se întinde din orașul Mackay până la Brisbane. Face parte din familia Myrtaceae și, în sălbăticie, poate atinge o înălțime de până la 6 metri. Frunzele sale lucioase, lanceolate, rămân verzi pe tot parcursul anului, iar atunci când sunt frecate eliberează un parfum intens de lămâie, care a asigurat popularitatea plantei în întreaga lume.

Denumirea botanică a fost atribuită mirtului lămâios în 1853 de către botanistul germano-australian Ferdinand von Mueller. Numele genului, Backhousia, a fost ales în onoarea prietenului său James Backhouse, botanist și naturalist englez. Denumirea populară „lemon myrtle” se referă la parfumul extrem de pronunțat al frunzelor zdrobite.

Aborigenii australieni au folosit mirtul lămâios de secole ca parte a dietei lor și a modului tradițional de viață. În prezent, este considerat unul dintre cele mai importante „bush foods” australiene, adică alimente autohtone provenite din natura locală. Nu este o coincidență faptul că a câștigat porecla de „regina plantelor cu aromă de lămâie”. Frunzele uscate sunt folosite pentru prepararea ceaiurilor, pentru aromatizarea peștelui, a deserturilor, a produselor de patiserie sau a amestecurilor de plante aromatice.

Își datorează popularitatea în primul rând conținutului ridicat de ulei esențial bogat în citral, substanța aromatică responsabilă de parfumul curat, dulce și extrem de proaspăt de lămâie. În comparație cu iarba de lămâie, aroma mirtului este adesea descrisă ca fiind mai delicată, mai rotundă și plăcut mai dulce.

Frunzele de mirt conțin în special:

• citral (geranial și neral),
• uleiuri esențiale cu aromă intensă de citrice,
• flavonoide,
• antioxidanți de origine naturală.

Nu este, așadar, o surpriză faptul că mirtul lămâios și-a găsit locul nu doar în ceștile iubitorilor de plante, ci și în gastronomia modernă, în cosmetică și în producția de arome naturale. Puține plante reușesc să ofere un parfum de lămâie atât de intens într-o formă atât de naturală și armonioasă.