MACA BIO

Infuzia și gustul plantei

Când preparați o infuzie din maca, aceasta va avea o culoare foarte deschisă, gălbuie, un miros neutru și un gust discret, ușor dulceag și ușor picant.

Originea plantei

Maca (Lepidium meyenii) se numără printre cele mai remarcabile plante din zonele montane înalte ale Americii de Sud. Este originară din Anzii peruvieni, unde crește în mod natural în condiții extreme, la altitudini de 3 500-4 500 de metri. Tocmai aici, într-un peisaj expus la radiații solare puternice, vânturi puternice și variații semnificative de temperatură, a dezvoltat o rezistență extraordinară – și, odată cu aceasta, un profil nutrițional unic.

La prima vedere, planta pare neînsemnată. Tufișul de talie mică, cu frunze dispuse în rozetă, se ține strâns de pământ pentru a rezista condițiilor montane. Florile mici și albe se transformă treptat în semințe, dar ceea ce este cel mai prețios se ascunde dedesubt. Rădăcina de maca, care poate fi de culoare galbenă, roșie sau neagră, seamănă ca formă cu o sfeclă mai mică. Tocmai maca galbenă, pe care o aveți în față, este cea mai răspândită și, în mod tradițional, cea mai utilizată.

Localnicii o cunosc sub o serie de denumiri. Puteți întâlni denumirile ayak chi-chira, maino, pepper grass sau chiar ginseng peruvian. Fiecare dintre aceste denumiri reflectă fie originea sa, fie efectele care i-au fost atribuite de-a lungul secolelor.

Istoria utilizării sale datează de peste 2 000 de ani. Civilizațiile precolumbiene considerau maca una dintre cele mai prețuite plante cultivate. Era folosită nu doar pentru aportul său energetic, ci și pentru susținerea rezistenței fizice, a vitalității și a fertilității. În Imperiul Inca, maca era destinată în special războinicilor și membrilor elitei, fiind considerată un aliment valoros și strategic. Datorită proprietăților sale nutritive și a duratei mari de păstrare, a avut un rol important în alimentația și comerțul regiunilor montane.

În prezent, maca se cultivă mai ales în zonele înalte din centrul statului Peru, în regiunile Junín și Pasco. Se recoltează o singură dată pe an, iar rădăcinile sunt uscate în mod tradițional în aerul rece și curat al Anzilor, pentru a-și păstra cât mai bine calitățile. După uscare, acestea sunt transformate într-o pulbere fină, cu un gust plăcut, ușor dulceag, completat de note subtile de nuci și pământ.

Valoarea sa este dată de conținutul bogat în substanțe nutritive și compuși bioactivi, printre care:

• aminoacizi, inclusiv aminoacizi esențiali,
• fitoestrogeni naturali,
• acizi grași esențiali,
• steroli vegetali,
• glucozinolați,
• alcaloizi,
• vitaminele B, C și E,
• minerale precum fier, calciu, zinc, magneziu și potasiu.

Datorită profilului său nutrițional complex, maca este apreciată și în prezent ca parte a unei alimentații echilibrate. Este utilizată în special pentru susținerea vitalității, a echilibrului hormonal feminin, inclusiv în perioada menopauzei, precum și pentru completarea dietei cu fitoestrogeni naturali.