Mângâiere de pere cu scorțișoară

Infuzia și gustul ceaiului

Ceaiul de fructe Mângâiere de pere cu scorțișoară o să va cucerească de îndată ce veți deschide punga. Aroma minunată, dulceața de „bomboane”, este însoțită de un strat ușor de scorțișoară. Nici gustul nu o să vă dezamăgească - veți recunoaște bomboanele preferate, perele coapte și, bineînțeles, scorțișoara menționată mai sus. Ceaiul are o culoare deschisă și poate fi savurat de dimineața până seara, din primăvară până în iarnă.

Originea ceaiului

De unde provine această minunată compoziție de arome și gusturi? Este rezultatul fructelor atent selecționate, recoltate și prelucrate din mai multe grădini europene. Furnizorii noștri se îngrijesc cu sensibilitate de produsele lor, așa că puteți fi siguri că în ceaiul Mângâiere de pere cu scorțișoară veți găsi doar bucăți mari de fructe și condimente prelucrate exclusiv.

Merele joacă un rol important în succesul ceaiului Mângâiere de pere cu scorțișoară. Poate credeți că știți totul despre mere, dar s-ar putea să vă surprindem cu ceva. Nu este nevoie să descriem cum arată un pom de măr. Faptul că este un arbore cu frunze caduce este un lucru bine știut. Ceea ce poate fi o surpriză este faptul că oamenii au cultivat mere încă din Grecia antică și aduceau în fiecare an mere ca sacrificiu zeului Bacchus. Vechii romani au început să altoiască pomii de măr, creând soiuri nobile. Se spune că au existat exact 17 soiuri, care au înlocuit treptat pomii originali. Pomul de măr a ajuns în Europa probabil după invazia romană, în jurul anului 84 e.n. În prezent, în întreaga lume au fost descrise aproximativ 35 000 de soiuri de meri, iar recolta anuală a popularului fruct ajunge la 50 de milioane de tone. Cele mai multe mere sunt consumate de locuitorii Olandei, Austriei și Ungariei.

Merele sunt o sursă de substanțe valoroase, conțin calciu, fier, fosfor, magneziu, dar și pectină și o serie de enzime. Merele se consumă cel mai mult în stare proaspătă, dar sunt folosite și pentru a obține sucuri și băuturi spirtoase, putând fi uscate sau conservate.

Perele sunt ceva mai puțin populare, deoarece vechii romani și greci nu le considerau foarte bune, iar reputația lor a fost afectată de boala ruginei, care a distrus multe livezi. Din fericire, cultivarea perelor a luat avânt ca parte a dezvoltării pomiculturii, iar în prezent există 2 500 de soiuri din care se poate alege. Fructele părului, adică perele, conțin vitamina A, vitamina B, vitamina C și vitamina E, fier, potasiu și zinc. De asemenea, conțin fibre, taninuri și flavonoide. Ca și merele, perele sunt excelente proaspete, dar pot fi conservate, prelucrate în gemuri sau conserve, sau transformate în rachiu.