Masala Chilli Chai - ceai negru

Infuzia și gustul ceaiului

Ceaiul negru Chilli Chai oferă o infuzie închisă de culoarea chihlimbarului după turnarea apei fierbinți. Vă puteți da seama după miros că baza sa este formată din ceai negru tare, de înaltă calitate. Adăugând o întreagă gamă de condimente aromate, se creează o compoziție gustativă bazată pe dulceața și astringența ceaiului negru. În gust, veți observa în principal note picante de chili, ghimbir și piper, netezite cu scorțișoară dulce, cuișoare și anason. Datorită vaniliei, papilele gustative vor primi o mângâiere blândă.

După cum recomandă rețeta tradițională ayurvedică, puteți aromatiza acest ceai cu lapte, miere sau zahăr de trestie.

Originea ceaiului

Ceaiul Chilli Chai are la bază ingrediente, pe care le cunoașteți din Masala Chai. Adică un amestec de ceai negru de calitate și condimente, care trebuie să includă ghimbir, scorțișoară, cardamom, cuișoare, anason stelat, piper și nucșoară. Am luat puțin din el și am adăugat puțin pentru a face un ceai și mai piperat, ceea ce este important. Ayurveda funcționează în special cu băuturi capabile să încălzească și să curețe intern. Combinațiile dovedite de condimente adaugă atât o aromă puternică, dar și susțin buna funcționare a sistemului digestiv.

Condimentul special pe care l-am folosit pentru a asezona ceaiul Chilli Chai este.... da, chilli. Să vorbim puțin despre el.

Așa-numitul ardei chilli este fructul ardeiului exotic din genul Capsicum din familia Solanaceae. Habitatul său natural se găsește în principal în America de Sud și Centrală, China, Japonia, Vietnam sau Africa. Cu toate acestea, inițial, probabil că a crescut în principal în Mexic descoperirile, care s-au păstrat sunt datate cu 6 000 de ani în urmă. A fost una dintre primele culturi cultivate de mexicani.

Când Cristofor Columb a acostat în Caraibe, a devenit primul european, care a întâlnit ardeiul iute. I-a numit „peppers” din cauza gustului său arzător, pentru că îi amintea de cunoscutul piper negru. Ardeiul iute a fost adus în Asia de către comercianții portughezi la sfârșitul secolului al XV-lea și, deoarece bucătăria asiatică necesită în mod direct gustul picant, ardeiul iute a devenit rapid un ingredient comun al acesteia.

Componenta de bază a ardeiului iute este capsaicina, care este „căldura înțepătoare” ce se revarsă nu numai în gură, dar și în gâtul și abdomenul consumatorului. Și dacă intră în contact cu pielea, efectul este similar. Este un alcaloid, care se pare că servește la respingerea ierbivorelor. A fost izolat pentru prima dată în 1816 și produs sintetic în 1930. A trezit un asemenea interes în principal datorită capacității sale de a susține circulația sângelui și de a stimula digestia. Iubitorii de ardei iute menționează multe alte efecte, oamenii de știință cehi au descoperit că ardeii au potențialul de a atenua durerile cronice. Nu e de mirare că capsaicina este folosită în unguente, spray-uri nazale sau plasturi pentru calmarea durerii.

În ceea ce privește gradul gustului picant, acesta se măsoară pe scala Scoville. Unitatea este SHU (Scoville Heat Units). Ardeiul dulce conține 0 SHU, unul dintre cele mai picante habanero ajunge la 300.000 SHU. Și un lucru interesant la sfârșit: dacă dați peste piper cayenne, să știți că nu are nicio legătură cu piperul. Este o pudră făcută din ardei iute uscat. Numele său este o mică greșeală de traducere.