MUŇA MUŇA - plantă

Infuzia și gustul ceaiului

Infuzia din frunzele de Muňa muňa este delicioasă, delicată și cu o notă proaspătă de mentol. Are o culoare verde-gălbuie deschisă și o aromă revigorantă. O puteți aromatiza cu suc de lămâie și o puteți savura atât rece, cât și caldă. De asemenea, se recomandă adesea combinarea plantei Muňa muňa cu un alt tezaur peruvian – Vilcacora.

Originea ceaiului

Muňa muňa (Minthostachys setosa) face parte din categoria plantelor aromatice de munte, care și-au construit reputația cu mult înainte ca acestea să devină cunoscute în Europa. În mediul tradițional al Anzilor, aceasta este considerată o plantă de o importanță deosebită – nu doar ca parte a vieții de zi cu zi, ci și ca element protector în agricultură. Aroma sa puternică respinge în mod natural dăunătorii, motiv pentru care localnicii o plantează în apropierea câmpurilor, în special lângă cartofi.

Habitatul natural al acestei plante este reprezentat de zonele de munte din America de Sud. O veți găsi cel mai adesea la altitudini cuprinse între 2 700 și 3 400 de metri, unde predomină condiții climatice aspre, mai exact diferențe semnificative între temperaturile diurne și nocturne, radiație solară intensă și sol sărac. Tocmai acești factori conferă plantei puterea și aroma caracteristice. Muňa muňa crește în lanțul Anzilor, din Venezuela, trecând prin Columbia, Peru și Bolivia, până în zonele nordice ale Argentinei. Prezența sa este însă mai degrabă locală, ceea ce o face o materie primă valoroasă și relativ rară.

La prima vedere, aceasta poate semăna cu oregano sau mentă. Atinge o înălțime de până la doi metri, are o tulpină ușor pufoasă și frunze mici, ovale. Tocmai în acestea se concentrează substanțele responsabile de mirosul tipic de mentol. Pentru prelucrarea ulterioară, se culege partea aeriană a plantei, care este uscată cu grijă, pentru a păstra cât mai multe substanțe active.

Un aspect interesant îl reprezintă și gama largă de denumiri populare pe care Muňa muňa și le-a „câștigat” – în Ecuador este cunoscută sub numele de Tipo sau Poleo, în Peru sub numele de Chancua, în Bolivia i se spune Muna, iar în Argentina Peperina. Indiferent cum o numiți, este întotdeauna o plantă care își păstrează un loc important atât în cultura tradițională din Anzi, cât și în fitoterapia modernă. În prezent, importanța sa este redescoperită. Cercetătorii și cultivatorii caută modalități de a o proteja în mediul natural și, în același timp, de a permite cultivarea sa durabilă pentru a face față cererii mondiale în creștere.

Muňa muňa este apreciată nu doar pentru aroma sa, ci și pentru conținutul de substanțe bioactive, printre care se numără în special:

• uleiuri esențiale (de exemplu, pulegon, menton, limonen),
• flavonoide,
• compuși fenolici,
• tanini,
• terpeni.