Pu-erh Dovleac dulce

Infuzia și gustul ceaiului

Infuzia este de culoare închisă, de culoarea chihlimbarului până la roșie-maronie, cu o notă caldă de toamnă, conferită de ceaiul Pu erh împreună cu șofrănelul. Se simte cel mai pronunțat aroma de dovleac dulce, accentuată de scorțișoară. Sub aceasta se dezvăluie un Pu Erh fin și pământos, pe care dulceața fructelor și a legumelor se evidențiază pe deplin.

Gustul este plin, rotund și încălzitor, cu un postgust lung și plăcut condimentat.

Originea ceaiului

În centrul amestecului se află ceaiul Pu erh, unul dintre cele mai misterioase ceaiuri din lume. Provine din provincia Yunnan, din sud-vestul Chinei, iar legenda frumoasă se leagă de modul în care a primit numele. Se spune că, multă vreme, ceaiul nu a avut niciun nume. Când, în anul 1725, a fost adus la curtea imperială și împăratul a întrebat cum se numește de fapt ceaiul de care fusese fermecat, negustorul nu cunoștea niciun nume, așa că a menționat doar regiunea din care provenea ceaiul, adică Pu Erh. Și a rămas această denumire de atunci pentru acest ceai.

Ceea ce îl face special este modul de prelucrare. Spre deosebire de majoritatea celorlalte ceaiuri, Pu Erh trece printr-o fermentație suplimentară și continuă să evolueze în timp, astfel încât se maturizează asemănător vinului, iar vechimea este aici mai degrabă un avantaj decât un defect.

În jurul ceaiului Pu-erh s-au adunat apoi patru ingrediente fără de care toamna nu ar fi toamnă: mere, pere, dovleac și morcov. Merele și perele sunt cultivate de noi de secole, iar în ambele se găsește pectina, un tip de fibră solubilă, precum și vitamina C, care susține buna funcționare a sistemului imunitar și ajută la protejarea celulelor împotriva stresului oxidativ.

Dovleacul și morcovul adaugă betacaroten, un pigment portocaliu din care organismul produce vitamina A. Aceasta contribuie la o vedere normală, la funcționarea normală a sistemului imunitar și la menținerea sănătății pielii. Apropo, morcovul portocaliu nu este deloc un lucru de la sine înțeles.

De-a lungul istoriei, morcovul a fost în mare parte violet, galben sau alb, iar varianta portocalie, pe care astăzi o considerăm normală, a fost răspândită în lume de grădinarii olandezi. Și dovleacul? Deși îl includem de obicei în categoria legumelor, din punct de vedere botanic este un fruct.

Ultimul cuvânt îl are șofrănelul, mai precis petalele sale. Este supranumit „șofran fals”: pe vremuri, când puțini își puteau permite șofranul adevărat, se folosea șofrănelul pentru a colora mâncarea într-un galben intens și portocaliu.

Iar sportivii vor fi probabil încântați de încă un lucru, și anume faptul că șofrănelul este asociat cu stimularea creșterii musculare.