SPLINUȚA (Solidago virgaurea) - plantă

INFUZIA ȘI GUSTUL PLANTEI

Aroma picantă amintește de citrice. Infuzia cu o culoare de chihlimbar are un gust pământos de plante, cu un final relativ amar.

ORIGINEA PLANTEI

Întrebare de început: ce au în comun splinuța, Thomas Edison și Henry Ford? Nu, acesta nu este începutul unei glume. Thomas Edison a primit sarcina de la Henry Ford în 1920 de a găsi o sursă accesibilă de cauciuc pentru producția de cauciucuri pentru celebrul Model T. Și splinuța a fost o alegere clară, deși în cele din urmă nerealizată.

Crește sălbatic aproape în toată zona temperată a emisferei nordice. Cel mai frecvent splinuța se găsește în Europa. Celelalte specii ale sale (în special cele din America de Nord) se găsesc și aici, dar în condițiile noastre pot acționa împotriva altor plante ca dăunători.

Splinuța (în latină solidago virgaurea) și-a primit numele de la mulțimea de flori mici galbene, cu care este învelită la sfârșitul verii. Planta crește până la un metru înălțime și poate fi găsită în diverse locuri - de la pajiști și văi stâncoase până la pășuni de munte.

Această plantă se mai numește în popor și smeoaica, splinărița, varga de aur, floare boierească. Pentru efectele benefice asupra sănătății se colectează întreaga parte aeriană a plantei, în timp ce frunzele și florile se adăugă uneori la diferite feluri de mâncare. În plus, albinele pot face o miere cu adevărat excelentă din aceste flori - închisă la culoare și expresivă. Pentru prepararea infuziilor și tincturilor cel mai frecvent se folosește tulpina. Gustul său se poate asemăna cu lemnul dulce. Infuzia obținută se poate consuma ca atare, dar poate fi folosită și extern pentru comprese.

Consumul trebuie să fie moderat și nu trebuie să depășească două luni. Atunci ar fi bine să faceți o pauză de câteva săptămâni. Femeile însărcinate și cele care alăptează ar trebui să o evite. Persoanele cu boli de inimă și de rinichi trebuie să se consulte în prealabil cu medicul lor.