ZMEUR TULPINI+FRUNZE (Folium rubi idaei) - plantă

INFUZIA ȘI GUSTUL PLANTEI

Amărăciunea frunzelor se combină aici cu dulceața. Infuzia cu o culoare fermecătoare de chihlimbar vă va surprinde plăcut cu aroma și gustul de zmeură delicioasă.

ORIGINEA PLANTEI

Zmeurul (în latină Rubus idaeus) un arbust tufos, peren, cu lăstari târâtori, cu tulpini drepte, arcuite spre vârf și cu ghimpi drepți, de forma unor ace respectă principiul „totul se poate utiliza”.

Cu toții cunoaștem fructele dulci, ale căror culoare tipică, potrivit legendei, le-a fost dată de bona lui Zeus atunci când s-a înțepat în ghimpe de zmeură. Dar puțini oameni știu că și strămoșii noștri s-au bucurat de zmeură, chiar dacă era o variantă sălbatică. În Evul Mediu, sucul de fructe a servit drept colorant în pictură.

Unii filipinezi mai cred și în prezent că tufișurile încurcate alungă spiritele rele din casele lor. În Germania, un buchet de ramuri legate de corpul unui cal va îmblânzi chiar și pe cel mai rebel armăsar.

Și frunzele? Au fost prețuite de femeile din tribul indian Cherokee, și persoanele din Europa și Asia, care se ocupă cu adunarea plantelor. Laudele s-au păstrat, se aud peste continente și pot fi găsite nu numai în miturile grecești, în scrierile medicale romane, dar și în medicina populară chineză.

Tufele sălbatice de zmeură au crescut în toată Europa, în unele părți din Asia și de-a lungul Strâmtorii Bering, au ajuns până în America de Nord. Prin urmare, este surprinzător că reproducerea soiurilor individuale a avut loc doar în jurul anului 1600, pe teritoriul Marii Britanii și Franței. Scoția a fost mult timp un „tărâmul făgăduinței” pentru zmeură. În anii '50, a existat între Scoția și Londra un tren care făcea livrări regulate ale acestor bunătăți.

Deși frunzele în sine nu vor atinge probabil popularitatea fructelor zemoase, nu sunt lipsite de importanță. Se culeg primăvara înainte ca florile să fie complet dezvoltate. Datorită acestui fapt, păstrează toate substanțele utile în ele. Infuzia din aceste frunze nu numai că ajută, dar, spre deosebire de multe extracte de „frunze”, infuzia de zmeur are și un gust foarte plăcut și poate fi băută mult timp. Și cel mai important - toată lumea îl poate bea (doar femeile însărcinate trebuie să aștepte până la sfârșitul săptămânii 35 de sarcină).