DARJEELING MARGARETS HOPE - ceai negru

Infuzia și gustul ceaiului

Descrierea gustului acestui ceai este o sarcină demnă de un poet. Dar putem încerca - Darjeeling Margarets Hope Sper o veți recunoște după frunzele mici și ușor încrețite. Când le mirosiți, puteți eventual identifica ciocolata amară și un strop de rom. În orice caz, are un miros plin și cald. Oricine gustă, regăsește un gust dens, dulce, cu tonuri de fructe și lemn rar. În final, este însoțită de o atingere minunată de nucșoară. Infuzia are o culoare brun-roșcată saturată.

Originea ceaiului

Darjeeling din grădina Margarets Hope este cerut de entuziaștii din întreaga lume. Acesta se află în regiunea Kurseong, care, de la înălțime, ar putea arăta ca un peisaj de basm cu o cale ferată și o mulțime de verdeață. Ceaiului local i se acordă o atenție deosebită. De aceea are un gust deosebit. Este legată de el o poveste, pe care ar fi păcat s-o n-o amintim. Grădina se numea odată Bara Ringtong. La începutul secolului XX, managerul său, domnul Bagdon, a decis să arate frumusețea Darjeelingului indian fiicei sale, Margaret. Au urcat într-o barcă din Anglia și au pornit într-o călătorie lungă. Atât de mult se bucurau amândoi că o să vadă dealurile verzi și grădinile de ceai ...

Din păcate, Margaret nu și-a atins visul. A murit înainte să poată vedea frumusețea Indiei. În onoarea ei, numele grădinii de ceai a fost schimbat în Margarets Hope. De asemenea, merită menționată zona în care este situată grădina. În istoria antică , înaintea sosirii britanicilor, Kurseong era parte a Regatului Sikkim. Pentru că se află în munți, are un climat rece și uscat. În 1835, coloniștii l-au declarat loc ideal pentru reconvalescența soldaților răniți și au construit un sanatoriu pentru ofițerii militari și civili cu familiile lor. Kurseong este înconjurat de nenumărate grădini de ceai.

Găsim aici însă și monumente religioase, muzee și o cale ferată minunată. Ceaiul din acest loc renumit este produs conform tehnologiei antice. Frunzele de ceai trebuie smulse în primele zile ale lunii martie. Deoarece arbuțtii cresc pe pante abrupte, nu este o muncă ușoară. La ferma de prelucrare, frunzele verzi sunt lăsate să se ofilească și să fermenteze. În funcție de lungime și temperatură, rezultă gustul, aroma și, până la urmă și culoarea ceaiului. După o fermentație foarte controlată, ceaiul este uscat cu aer cald, sortat și ambalat.